Sfatul Specialistului

Afectiuni oculare la copii
Strabismul si ambliopia

Devierea privirii spre nas/ureche se numeste strabism (ochii nu se aliniaza simultan in aceeasi directie). Cel mai des intalnit este strabismul convergent – copilul priveste „crucis”, cauza cea mai frecventa fiind hipermetropia necorectata. In acest caz, simpla purtare a ochelarilor potriviti, va alinia axele ochilor, ajutand la imbunatatirea vederii si evitand interventia chirurgicala. Uneori, copilul poate avea o pozitie a capului deosebita (intr-o parte), preferata pentru a putea vedea mai bine cu ochiul nedeviat. Un alt semn este lipsa de vedere in spatiu – copilul se impiedica de obiecte pentru ca nu apreciaza bine distantele sau nu isi poate coordona miscarile pentru a pozitiona jucariile cu forme in locurile potrivite. De asemenea, un alt semn este inchiderea preferentiala a unui ochi la lumina puternica. In general, semnele sunt tranzitorii, iar impresia de deviere a unui ochi apare cand copilul e obosit sau bolnav. Orice deviere a privirii, aparuta dupa varsta de 6 luni, este considerata patologica si impune o vizita la oftalmolog! Netratat, strabismul duce la ambliopie („ochi lenes”) ce poate fi corectata doar in copilarie. Dupa varsta de 8-10 ani, creierul nu mai are capacitatea de a raspunde la stimulul vizual primit de la „ochiul lenes”, chiar daca se produce alinierea ochilor cu ajutorul unei operatii chirurgicale sau cu ochelarii potriviti. Ambliopia poate aparea si in cazul unor diferente de dioptrii intre ochi – creierul „prefera” sa ia in considerare informatiile primite de la ochiul cu vedere mai buna, in timp ce ochiul cu vedere slaba este „ignorat”. Copiii cu ambliopie pot parea ca au o vedere normala. Un test simplu care se poate face este sa acoperim pe rand cate unul din ochi si sa observam daca micutul urmareste un obiect cu privirea. Tratamentul consta in purtarea unui ocluzor pe ochiul cu vedere buna, pentru a obliga ochiul cu vedere slaba sa depuna un efort si sa castige acuitate vizuala, acesta fiind un tratament de durata – luni, poate chiar ani.

Obstructia de canal lacrimo-nazal si complicatii

Canalul prin care se scurg lacrimile din ochi in nas devine permeabil imediat dupa nastere. Exista insa cazuri in care acest canal nu se permeabilizeaza, unul sau ambii ochi ai micutului fiind mereu lacrimosi, iar lacrimile se scurg pe obraz. Uneori, afectiunea se poate complica cu prezenta unor secretii muco-purulente si a unei tumefieri (inrosire, durere) a pielii de pe nas, din vecinatatea unghiului intern al ochiului, semn ca a aparut o infectie (conjunctivita/dacriocistita). Tratamentul, pana la varsta de un an, este unul conservator – picaturi cu antibiotic in caz de suprainfectie, si masaj pentru incercarea permeabilizarii canalului lacrimal. In caz de esec, dupa varsta de 1 an, se intervine chirurgical pentru dezobstructie.

Cataracta congenitala

Uneori, copiii se pot naste cu lentila cristaliniana opacifiata, iar pupila, partea neagra a ochiului, apare alba. Aceasta afectiune reprezinta o urgenta chirurgicala, deoarece este insotita de ambliopie.

Glaucomul congenital

Copiii cu aceasta afectiune au ochii mari, cu un aspect aparent frumos, dar care reprezinta un semn de boala. De asemenea, ochii au o lacrimare excesiva (de diferentiat fata de obstructia de cai lacrimale) si micutul are fotofobie (jena la lumina puternica).

Retinopatia de prematuritate

In cazul unui copil nascut prematur (sub 1500 gr sau sub 28 de saptamani), vasele de sange din ochi nu sunt pe deplin dezvoltat. In plus, oxigenul din incubator, are actiune negativa asupra retinei, aceasta ramanand nematurizata in periferie. Vasele de sange nou dezvoltate sunt aranjate haotic, iar structura lor este una fragila, ele putand sa se rupa foarte usor. Singura metoda de preventie si control este examenul periodic al fundului de ochi, la 4-6 saptamani de la nastere.

Dr_Roxana_Cozubas.png

Dr Roxana Cozubas

Medic Specialist Oftalmolog