Totul despre Strabism : Cauze, diagnostic, tratament

Totul despre Strabism : Cauze, diagnostic, tratament

Strabismul - cauze, simptome, tratament

Strabismul este o problema de vedere in care ochii nu sunt aliniati corespunzator si privesc in directii diferite. In momentul in care ochii nu se aliniaza corect intre ei, ochiul care priveste drept devine dominant, ochiul nealiniat nu se concentreaza cum trebuie, iar conexiunea sa cu sistemul nervos nu se formeaza corect. Apare frecvent in randul copiilor, insa poate fi diagnosticat si la maturitate. Mai jos, poti citi despre cauzele si simptomele strabismului, ce particularitati are la copii, precum si cum poate fi tratat.

•  Cauzele strabismului;
•  Simptomele strabismului;
•  Tipuri de strabism;
•  Strabismul la copii;
•  Diagnosticarea strabismului;
•  Tratamentul strabismului;
•  Mod de prevenire.

Cauzele strabismului

Strabismul poate fi cauzat de unele probleme aparute la nivelul muschilor oculari sau in zona nervilor care controleaza acesti muschi sau chiar la nivelul creierului, care primeste semnalele nervoase transmise prin nervii optici. Cu toate acestea, nu se stie de ce apar aceste anomalii musculare sau nervoase. Unele persoane se nasc avand strabism, in timp ce, in alte cazuri, boala este dobandita mai tarziu.

Totodata, strabismul poate aparea ca un simptom al unor afectiuni precum diabetul zaharat, hipertensiunea arteriala, tulburarile tiroidiene, scleroza multipla sau miastenia gravis.

In special la copii, boala este cauzata de ochiul care incearca sa depaseasca o problema de vedere precum:

Miopia - dificultatea de a vedea lucruri la distanta;

Hipermetropia - dificultati in a observa obiectele apropiate;

Astigmatismul - vedere incetosata pe fondul corneei curbate inegal.

Rareori, strabismul apare ca un simptom al cancerului ocular. In acest caz, poarta numele de retinoblastom. Mai mult, existenta unei leziuni la ochi sau cataracta poate provoca strabism.

Simptomele strabismului

Majoritatea persoanelor care au strabism nu observa problemele oculare, cel putin la inceput. Printre semnele si simptomele asociate strabismului se afla:

•  Ochii nealiniati;
•  Ochii care nu par a se misca impreuna;
•  Clipiri frecvente, mai ales in lumina soarelui;
•  Ochii pe jumatate inchisi;
•  Inclinarea capului pentru a vedea mai bine obiectele;
•  Perceptie de profunzime defectuoasa;
•  Vedere dubla (diplopie).

Tipuri de strabism

Strabismul poate fi clasificat in mai multe moduri, in functie de directia gresita de aliniere, de durata, de momentul aparitiei, de orientare etc. Mai jos poti citi despre fiecare in parte.

In functie de directia gresita de aliniere

In functie de directia gresita de aliniere, strabismul poate fi impartit in:

Esotropie (ochi incrucisati) - apare atunci cand un ochi priveste drept, inaintea obiectului, iar celalalt este aliniat gresit, spre interior. Esotropia poate fi infantila (strabism congenital), pseudostrabism si esotropia acomodativa. Acest ultim tip de esotropie apare frecvent la copiii sub 2 ani sau mai mari. Ochii celui mic se intorc spre interior, pentru a vedea mai clar un obiect. Acest tip de strabism poate fi insotit de hipermetropie, iar purtarea ochelarilor de vedere poate ajuta la reducerea efortului de acomodare si corecteaza pozitia ochilor;

Exotropie (strabism divergent) - un ochi priveste spre obiect, iar celalalt spre exterior, catre urechi. Apare in anumite perioade ale zilei, mai ales atunci cand esti obosit sau neatent. Aceasta deviatie se observa usor mai ales in lumina puternica;

Hipertropie - un ochi priveste drept inainte, spre obiect, iar celalalt in sus;

Hipotropie - un ochi priveste in fata, spre obiect, iar celalalt in jos.

In functie de durata

In functie de durata, strabismul poate fi intermitent sau constant. Strabismul intermitent se poate agrava atunci cand muschii ochilor sunt obositi, de exemplu, seara sau dupa o zi petrecuta sub razele soarelui. Aceasta forma de strabism poate aparea in primele saptamani de viata ale copilului si trece de la sine dupa varsta de 3 luni. De cealalta parte, strabismul constant este o deviatie oculara care se manifesta de-a lungul intregii zile.

In functie de momentul aparitiei

Strabismul poate fi clasificat si in functie de momentul aparitiei. Astfel, strabismul poate fi congenital (infantil), dobandit pe parcursul vietii sau secundar (atunci cand apare ca un simptom al unei alte boli).

Majoritatea copiilor se nasc cu ochii nealiniati, insa depasesc momentul pana la 6-12 luni. Strabismul dobandit sau secundar apare dupa dezvoltarea completa a vederii. Strabismul acomodativ este o alta forma a bolii, care apare in primii ani de viata. La adultii care au avut vederea normala, strabismul este recunoscut prin vederea dubla.

De asemenea, strabismul poate aparea ca urmare a unei boli sau a unei traume oculare. Strabismul senzorial, de exemplu, apare pe fondul pierderii partiale sau totale a vederii. Acest lucru duce la nealinierea imaginilor vazute de ochi. Persoanele cu probleme de vedere la nastere au o probabilitate mai mare de a dezvolta esotropie (ochi incrucisati), in timp ce persoanele care isi pierd vederea pe parcurs dezvolta exotropie (strabism divergent).

Studiile realizate pe populatia americana arata ca incidenta strabismului la adulti creste odata cu varsta, probabilitatea fiind mai mare la persoanele cu varsta cuprinsa intre 60 si 80 de ani. Riscul de a fi diagnosticat cu strabism la varsta maturitatii este de aproximativ 4%.

In functie de orientare

In functie de orientare, strabismul poate fi unilateral, daca doar unul dintre ochi are o traiectorie gresita sau alternant, daca apar deviatii de traiectorie, pe rand, la ambii ochi. Alternarea problemei de vedere de la un ochi la altul poate aparea spontan, putand fi observata sau nu de persoana in cauza. Strabismul unilateral poate aparea ca urmare a unui traumatism ocular sever.

Alte tipuri de strabism

Strabismul mai poate fi clasificat in paretic si nonparetic. Strabismul paretic apare ca urmare a paraliziei unuia sau a mai multor muschi extraoculari. Prin comparatie, strabismul nonparetic nu este cauzat de paralizia muschilor extraoculari.

De asemenea, exista strabism concomitent si strabism incomitent.

Strabismul concomitent apare atunci cand unghiul de deviatie este acelasi indiferent de directia privirii. De cealalta parte, strabismul incomitent apare atunci cand unghiul de deviatie este diferit in functie de directia privirii. Uneori, aceasta forma de strabism cauzeaza o pozitie incorecta a capului. Persoana tine capul intr-o parte sau inclinat.

Strabismul nonparetic este, de regula, concomitent; de fapt, majoritatea tipurilor de strabism infantil sunt concomitente. Strabismul paretic poate fi concomitent sau incomitent. In general, strabismul incomitent este cauzat de o limitare a miscarilor oculare, pe fondul restrictiei miscarilor extraoculare sau al parezei muschilor extraoculari.

Strabismul incomitent poate fi de trei tipuri: sindromul Duane, paralizia privirii conjugate pe orizontala si fibroza congenitala a muschilor extraoculari.

Sindromul Duane

Sindromul Duane este o forma rara de strabism congenital si se manifesta prin incapacitatea ochiului de a se misca spre exterior. Majoritatea cazurilor apar spontan si afecteaza doar unul dintre ochi. Cu toate acestea, in circa 20% dintre cazuri, ambii ochi sunt afectati. Dintr-un motiv necunoscut, este afectat mai des ochiul stang decat cel drept, iar boala apare preponderent la fete. Aproximativ 30% dintre persoanele care au sindromul Duane au si alte anomalii congenitale.

Boala poate fi impartita in functie de reducerea capacitatii de mobilitate. Astfel, exista sindromul Duane de tipul I (ochiul nu se poate misca spre exterior), sindromul Duane de tipul II (ochiul nu se poate misca spre interior) si sindromul Duane de tip III (nicio miscare nu poate fi realizata). Tipul I este cel mai frecvent intalnit, iar persoanele afectate tind sa miste capul spre zona ochiului cu probleme, pentru a vedea mai usor.

Uneori, sindromul Duane este asociat cu alte probleme oculare, precum afectiuni ale nervilor cranieni, nystagmus (o miscare involuntara spate-fata a globului ocular), cataracta, anomalii ale nervului optic si microftalmie (anomalie genetica in care unul sau ambii ochi sunt mai mici decat in mod normal).

Paralizia privirii conjugate pe orizontala

Paralizia privirii conjugate pe orizontala poate fi cauzata de leziuni la nivelul emisferelor cerebrale, care pot duce la aparitia unei pareze la nivelul ochilor. Drept urmare, apar deviatii ale privirii pe orizontala. Persoanele afectate intorc capul spre zona afectata.

Fibroza congenitala a muschilor extraoculari

Este un grup de afectiuni genetice rare, care afecteaza unul sau mai multi muschi implicati in miscarea globilor oculari. Persoanele afectate au probleme in miscarea ochilor intr-o directie sau in mai multe directii. De asemenea, pleoapele se lasa peste ochi si impiedica, intr-o oarecare masura, vederea. Boala apare la nastere si se propaga genetic, afectand ambii ochi.

In general, muschiul rectus superior este disfunctional, iar cel inferior, in lipsa opozitiei, tinde sa traga ochiul in jos, fortand astfel capul sa se roteasca spre sus, pentru a putea vedea bine. Uneori, pot aparea probleme inclusiv la vederea laterala, iar persoanele sunt nevoite sa isi miste capul in locul ochilor.

Acest tip de strabism afecteaza 1 din 230.000 de persoane in intreaga lume. Forme rare ale bolii s-au descoperit in familii din Turcia, Arabia Saudita si Iran.

Strabismul la copii

Copiii se pot naste cu strabism sau boala poate aparea in primii ani de viata. Deseori, este cauzata de o problema a muschilor extraoculari, iar strabismul este mostenit.

De cele mai multe ori, copiii cu strabism sunt diagnosticati cand au 1-4 ani. Foarte rar, copilul va dezvolta strabism dupa varsta de 6 ani. In cazul in care se intampla acest lucru, este vital sa mergi cu el la doctor pentru a exclude posibilitatea existentei unei alte boli.

Cum recunosti strabismul la copii? Ochii celui mic se vor uita in directii diferite in acelasi timp. De asemenea, s-ar putea sa observi ca inchide unul dintre ochi sau ca isi roteste capul pentru a vedea un obiect. Acesta poate fi un semn al strabismului.

Mai mult, atunci cand este soare puternic, cel mic se uita incrucisat. Medicul pediatru sau educatoarea s-ar putea sa fi observat, la randul lor, aceste semne. In cazul in care copilul prezinta aceste simptome, este recomandat sa mergi la medic, pentru un consult oftalmologic amanuntit.

La copii apare si fenomenul de pseudostrabism. Debuteaza la cei mai mici de un an, iar ochii par a se uita incrucisat, cand acest lucru nu se intampla in realitate. Acest tip de strabism aparent dispare dupa cateva luni.

Diagnosticarea strabismului

Pentru a putea pune diagnosticul corect, medicul specialist trebuie sa realizeze un examen ocular. Diagnosticarea timpurie este esentiala pentru a preveni progresul bolii, care, uneori, poate duce pana la pierderea vederii.

Inainte de examenul fizic, doctorul va pune intrebari legate de istoricul medical al persoanei: simptomele prezente si intensitatea lor, factorii de mediu, precum si medicamentele administrate sau afectiunile de care sufera persoana. De exemplu, sindromul Down, paralizia cerebrala sau sindromul Edwards sunt legate de strabism, iar persoanele care au aceste boli au o probabilitate mai mare de a dezvolta afectiuni oculare.

In timpul examenului fizic, medicul va realiza mai multe teste. Mai jos sunt principalele investigatii necesare pentru a diagnostica strabismul:

Testul de acuitate vizuala - doctorul te va ruga sa citesti litere la distanta si la apropiere, pentru a examina claritatea vederii;

Testul de reflexie a luminii pe cornee - folosit pentru a determina gradul de eroare refractiva. Ajuta la stabilirea puterii necesare pentru ca lentilele sa compenseze problemele oculare;

Testul de aliniere - ajuta la vederea miscarii ochilor spre un obiect, mentinerea atentiei si a unitatii ochilor;

Examenul retinei - consta in observarea structurii fizice a ochiului si permite verificarea prezentei altor afectiuni oculare care ar putea cauza simptome similare strabismului;

Testul pentru masurarea gradului de deviere si a miscarii ochilor.

Rezultatele acestor teste permit doctorului sa stabileasca diagnosticul de strabism si sa determine severitatea bolii. Acest lucru ii va permite sa recomande un tratament adecvat.

Tratamentul strabismului

Tratamentul strabismului ajuta la pastrarea sau refacerea cat mai multor functii vizuale. Formele de tratament recomandate de medicul specialist variaza in functie de tipul de strabism si de gradul de severitate al bolii. Astfel, ai la dispozitie purtarea ochelarilor de vedere sau a lentilelor de contact, folosirea unui plasture, tratamentul medicamentos, exercitiile ortopedice si interventia chirurgicala.

Ochelari de vedere/lentile de contact

Purtarea ochelarilor de vedere sau a lentilelor de contact ajuta la corectarea vederii pentru ochiul cu probleme. Corectarea viciilor de refractie este recomandata cat mai devreme, chiar si la copiii mai mici de un an. Pentru a reduce din efectele strabismului, este recomandata purtarea constanta a lentilelor. Scopul este obtinerea unei vederi bune si egale.

Purtarea unui plasture

Ochiul dominant poate fi acoperit cu un plasture (ocluzor), pentru a forta folosirea ochiului slab. Ocluzorul trebuie purtat conform recomandarilor medicului, in niciun caz mai putin sau mai mult timp. Pe de alta parte, purtarea excesiva a plasturelui poate duce la aparitia ambliopiei („ochiul lenes”) la ochiul care era initial mai puternic. Aceasta afectiune duce la slabirea simtitoare a vederii fara ca persoana sa observe acest lucru.

Tratament medicamentos

In cele mai multe cazuri, tratamentul medicamentos consta in administrarea de picaturi. Atropina si alte substante midriatice sunt folosite pentru a influenta musculatura globului ocular si pentru a controla pupila, permitand captarea imaginilor. Picaturile sunt folosite mai ales atunci cand strabismul este determinat de probleme ale focalizarii oculare.

Un alt tratament in strabism este injectarea de toxina botulinica. Aceasta impiedica, pe o perioada de cateva luni, contractiile musculare. Prin administrarea sa, muschii oculari se relaxeaza, iar musculatura din partea opusa globului ocular permite modificarea pozitiei ochiului. Toxina botulinica este indicata si ca tratament suplimentar in cazul interventiilor chirurgicale care nu au corectat in intregime deviatiile globului ocular. Nu este recomandata in toate cazurile si poate necesita mai multe injectii. Ca un efect secundar, poate determina aparitia unor alte probleme oculare.

Exercitii ortoptice

Exercitiile ortoptice sunt indicate in cazurile de strabism care nu necesita operatie sau post-operator, pentru a grabi recuperarea. Aceste exercitii au drept rezultat educarea vederii binoculare, cu alte cuvinte, persoana invata sa priveasca in acelasi timp cu ambii ochi.

Efectuarea exercitiilor poate dura cateva luni pentru a avea efect. Prescrise de medic, acestea se pot realiza si acasa (exista programe speciale in acest sens). Pe masura ce tratamentul progreseaza, medicul evalueaza evolutia pacientului si modifica exercitiile, in functie de necesitate.

Interventia chirurgicala

Operatia de corectare consta in slabirea muschilor hiperactivi si/sau intarirea muschilor hipoactivi. Medicul realizeaza incizii minuscule pentru a realiza interventia, iar recuperarea este rapida, in cazurile comune de strabism. Doar in cazuri rare sunt operati mai multi muschi sau sunt necesare mai multe interventii.

In cazurile de strabism concomitent, se opereaza ambii ochi, deoarece pe partea opusa pot aparea reactii compensatorii.

Momentul realizarii operatiei depinde de cel al diagnosticarii. De exemplu, strabismul congenital, care apare in primele sase luni de viata, trebuie operat cat mai repede, altfel, copilul nu mai dezvolta vederea binoculara normala. In acest caz, poate fi nevoie de mai multe interventii.

Atunci cand strabismul apare la maturitate, operatia reprezinta o solutie doar dupa ce alte forme de tratament (ochelari de vedere, ocluzie, picaturi) au fost utilizate fara succes.

In cazul in care unghiul de strabism sau ambliopia este mare ori daca persoana sufera de strabism paretic, este posibil sa fie nevoie de o noua interventie, efectuata pe alti muschi, deci nu sunt afectate efectele primei operatii.

In primele zile dupa operatie, incep exercitiile ortroptice, pentru a intari efectul obtinut prin operatie si pentru a reeduca vederea binoculara.

Precum in cazul altor interventii, si operatia pentru corectarea strabismului implica o serie de riscuri. Pot aparea complicatii pe fondul anesteziei sau al operatiei propriu-zise. Dupa interventie, poate aparea fenomenul de vedere dubla. De asemenea, exista un risc de aparitie a infectiilor postoperatorii, insa mentinerea igienei ochilor si a mainilor, precum si administrarea de antibiotice conform recomandarilor medicului reduc probabilitatea de infectie. Totusi, daca apare, infectia se manifesta prin umflarea pleoapei, inrosirea ochiului si aparitia unor secretii mucopurulente.

Mod de prevenire

Deoarece nu se cunoaste cauza exacta a strabismului, boala nu poate fi prevenita. Totusi, daca stii ca ai rude apropiate care au strabism, este indicat sa mergi periodic la consult oftalmologic. Diagnosticarea timpurie si urmarea tratamentului sunt vitale pentru a asigura recuperarea vederii.

De asemenea, daca lucrezi la calculator, este recomandat sa folosesti lumina rece si sa faci pauze dese. Mai mult, controlul medical regulat poate ajuta la detectarea unor afectiuni cronice care ar putea avea printre simptome si strabismul.

Un alt aspect important vizeaza protejarea ochilor. Poarta ochelari de soare cand petreci mult timp sub razele ultraviolete, protejeaza-te daca practici sporturi extreme si nu uita de echipamentul de protectie daca lucrezi intr-un mediu cu potential periculos.

Strabismul nu reprezinta o boala grava, mai ales daca este detectat timpuriu. Daca apare in primele luni de viata ale celui mic, diagnosticarea si interventia medicului ajuta la recuperarea completa a vederii. In cazul adultilor, tratamentul ajuta la incetinirea progresului bolii, iar lentilele de corectie favorizeaza obtinerea unei vederi egale.