Hipermetropia : Ce este, cauze si tratament

Hipermetropia - ce este, cauze si tratament

Hipermetropia este unul dintre cele mai frecvente vicii de refractie, alaturi de miopie, si reprezinta un deficit de convergenta, in sensul ca imaginea nu se focalizeaza, asa cum este corect, la nivelul retinei, ci in spatele acesteia. De fiecare data cand imaginea se focalizeaza gresit, fie in spatele, fie in fata retinei, este neclara.

• Ce este hipermetropia
• Cauzele care duc la hipermetropie
• Simptome si complicatii
• Hipermetropia la copii
• Tipuri de hipermetropie
• Diagnostic si tratament
• Preventie
• Ce este hipermetropia

Este una dintre problemele comune de vedere, care afecteaza aproximativ o patrime din populatie. Persoanele cu hipermetropie pot vedea, de cele mai multe ori, bine si foarte bine, la distanta, dar au dificultati atunci cand este vorba despre privitul obiectelor de aproape.

Aceasta problema de vedere apare atunci cand razele de lumina care intra in ochi nu se focalizeaza corect, pe retina, acolo unde se afla receptorii sensibili la lumina, ci in spate, din cauza faptului ca globul ocular este mai scurt decat capacitatea cristalinului de a concentra raza de lumina.

Hipermetropia poate sa apara si la copii, dat fiind faptul ca evolutia globului ocular este in curs de dezvoltare si, uneori, este mai scurt decat ar fi ideal. De fapt, multi copii sunt hipermetropi, dar aceasta eroare de refractie se corecteaza de la sine in primii ani de viata, pe masura ce globul ocular ajunge la dimensiunea normala si reuseste o focalizare corecta a imaginilor.

Deseori, hipermetropia este confundata cu presbiopia, care determina formarea imaginilor tot in spatele retinei, dar din alte cauze - respectiv ca urmare a faptului ca se reduce, odata cu inaintarea in varsta, capacitatea cristalinului de a se contracta pentru a forma, corect, imaginea.

Uneori, persoanele care sufera de miopie in prima parte a vietii (situatie in care imaginile se formeaza in fata retinei), compenseaza aceasta problema prin instalarea presbiopiei, astfel ca cele doua vicii de refractie se echilibreaza partial. Este explicatia pentru care unele persoane in varsta pot vedea bine de aproape, fara ochelari. In cazul hipermetropiei, peste care apare presbiopia cauzata de imbatranirea fiziologica a ochiului, problemele de refractie se accentueaza.

Uneori, hipermetropia este insotita de astigmatism, situatie in care imaginile sunt neclare si de aproape, si de la distanta, din cauza unor deformari ale corneei, care are si rol de lentila.

Cauzele care duc la hipermetropie

Ochiul uman este similar unei camere foto. Corneea si cristalinul concentreaza lumina care, in mod normal, daca geometria ochiului este echilibrata perfect, ajunge exact in zona receptorilor vizuali de la nivelul retinei. Retina primeste fasciculul de lumina si trimite impulsul nervos catre creier, prin nervul optic, unde se realizeaza perceptia imaginilor.

Daca exista unele aberatii ale dimensiunilor globului ocular, adica diferente in minus fata de lungimea normala, de 23 mm a globului ocular, atunci imaginea este neclara. Un ochi hipermetropic va fi mai scurt de 23 mm sau va avea unele deformari ale corneei, ceea ce va face ca directia razelor de lumina, care patrund in ochi, sa nu fie cea corecta. Oricare dintre factori sau ambii pot duce la hipermetropie.

Cauzele pentru care apar aceste aberatii sunt de natura generica, de regula, fiind transmise de la parinti la copii. Hipermetropia are o importanta componenta ereditara, astfel ca, daca unul dintre parinti sau amandoi au hipermetropie, este aproape sigur ca si copiii vor mosteni aceasta problema oftalmologica.

Exista si o hipermetropie a bebelusului si a copilului mic, dar acest lucru se corecteaza pe masura ce globii oculari cresc.

Simptome si complicatii

La persoanele tinere, cu hipermetropie, elasticitatea cristalinului poate sa contribuie la compensarea viciului de refractie, prin efort continuu de acomodare si apare ceea ce se numeste hipermetropie latenta. Dar, pentru ca efortul este continuu si intens, acest fapt duce la instalarea prematura a presbiopiei.

Daca hipermetropia depaseste capacitatea de adaptare, iar vederea este neclara si la distanta, si de aproape, efortul ocular care forteaza acomodarea si cel de la nivelul zonei de perceptie a imaginilor la nivelul creierului sunt mari si mai ales permanente. Ca urmare, apar dureri de cap, dureri oculare, senzatie neplacuta de oboseala vizuala, numita si astenopie acomodativa. Vederea este incetosata frecvent si exista o permanenta senzatie de incordare a ochilor.

Poate aparea si ceea ce se numeste spasm acomodativ, ca urmare a contractiei exagerate a muschiului care produce modificarea curburii cristalinului, manifestata printr-o vedere incetosata la distanta, desi, in mod normal, hipermetropul vede bine la departare. Spasmul acomodativ poate fi favorizat de unele defecte de refractie asociate si de purtarea unor ochelari nepotriviti cu problemele reale ale ochiului.

Hipermetropia la copii

Simptomele sunt usor de identificat la adult, care simte toate aceste neajunsuri si poate constata ca problema este la nivelul ochilor. Dar, in cazul copiilor, lucrurile pot fi ceva mai complicate, daca simptomele nu sunt identificate, cu atat mai mult cu cat cei mici nu sunt constienti de neclaritatea vederii lor.

Simptomele si semnele pe care le poate prezenta un copil cu hipermetropie sunt: durerile de cap (desi acestea pot avea si alte cauze, dar trebuie inclusa si componenta oftalmologica), mai ales seara, in cazul scolarilor mici, strabismul din nastere sau care apare inainte de 3 ani (unul dintre ochi este intors spre interior, foarte des fiind asociat cu hipermetropia), oricat de superficial ar parea acesta, durerile de ochi, senzatiile neplacute sau de usturime la nivelul unui singur ochi sau al ambilor, care determina copilul sa-si frece ochii, sa clipeasca frecvent sau sa-si apropie pleoapele ori sa-si increteasca fruntea, mai ales atunci cand citeste sau scrie. Inclusiv dificultatile de citire si scriere, performantele scolare slabe si incapacitatea de concentrare pot fi provocate de problemele de refractie. Alte semne care trebuie luate in calcul sunt: tendinta de a apropia caietul sau cartea pentru a scrie sau citi, senzatia de disconfort la soare ori problemele de adaptare la intuneric sau la lumina slaba.

Dezvoltarea ochilor copiilor mici poate ameliora hipermetropia bebelusului, dar, uneori, aceasta evolutie nu este simetrica si poate aparea ceea ce se numeste un ochi lenes. Acest lucru se produce din cauza faptului ca ochiul care focalizeaza gresit imaginea este ignorat de creier (locul unde se realizeaza perceptia imaginilor) si acesta nu mai invata modul corect de a vedea. Daca acest lucru nu este identificat si corectat, exista riscul ca ochiul mai slab sa nu mai vada niciodata la fel de bine precum celalalt ochi.

Ambliopia (sau sindromul ochiului lenes) reprezinta o complicatie a hipermetropiei la copii si nu este intotdeauna usor de detectat. Mai mult, daca exista un deficit vizual la un singur ochi, este foarte dificil de identificat. In ambliopie, cel mai important lucru consta in depistarea si tratamentul precoce. Parintii care au suferit de ambliopie trebuie sa acorde o atentie speciala copiilor lor, pentru ca problema se mosteneste, de cele mai multe ori.

Este important ca toti copiii sa faca un control oftalmologic complet in jurul varstei de trei ani, control care poate identifica toate eventualele probleme. Cele mai multe se pot corecta complet, cu ochelari sau cu diverse metode terapeutice, pana la varsta de 6-7 ani, dupa care recuperarea devine foarte grea sau chiar imposibila.

Tipuri de hipermetropie

Sunt trei mari categorii de hipermetropie, descrise in functie de etiologia afectiunii:

• hipermetropia axiala - apare cel mai des si este vorba despre un viciu de refractie mostenit, care se manifesta printr-un glob ocular mai mic decat capacitatea de focalizare a cristalinului si corneei; o scurtare a globului ocular cu doar un milimetru poate duce la o hipermetropie cu plus trei dioptrii; acest tip de hipermetropie apare si in cazul unor patologii care intereseaza zona oculara (tumori, inflamatii), inducand o presiune si o deformare la nivelul globului ocular;
• hipermetropia de curbura - mai rara, este urmarea micsorarii razei de curbura a cristalinului;
• hipermetropia de indice - se refera la scaderea indicelui de refractie al cristalinului concomitent cu unele boli oculare (scleroza cristalinului) sau in unele afectiuni, cum este diabetul zaharat.

O alta clasificare a hipermetropiei se poate face in functie de valoarea dioptriilor necesare pentru corectia acestei erori de refractie. Astfel, hipermetropia poate sa fie mica, medie sau mare (forte). Exista situatii cand afectiunea se asociaza cu alte probleme, cum sunt astigmatismul, dificultatile de acomodare si vederea dificila in lumina putina.

Diagnostic si tratament

Procedurile de diagnostic sunt similare in cazul adultilor si al copiilor. Controlul oftalmologic pune in evidenta hipermetropia si stabileste exact etiologia si gradul acesteia. Metoda refractometrica este foarte precisa. Examenul de specialitate pune in evidenta un ochi mai scurt si poate identifica eventuale alte probleme (de exemplu, glaucomul cu unghi inchis) care nu s-au manifestat prin simptome specifice.

In functie de fiecare caz in parte, medicul oftalmolog mai poate investiga pacientul si prin metoda ecografica sau prin oftalmoscopie, aceasta din urma fiind o investigatie prin intermediul careia este vizualizat tot interiorul ochiului.

Hipermetropia nu se vindeca, dar poate fi tratata si compensata prin purtarea de ochelari si diferite interventii chirurgicale la nivelul ochiului. Acestea sunt metodele prin care poate fi compensata hipermetropia:

• Cu ajutorul lentilelor convergente (+), care au rolul de a deplasa focarul imaginii din spatele retinei, chiar la nivelul retinei. Pot fi folosite si lentile de contact. De regula, se prescrie lentila cu dioptria cea mai mare, cu care pacientul vede cel mai bine.
• Copiilor care sufera de strabism convergent li se recomanda purtarea de lentile care sa realizeze corectia totala a hipermetropiei sau lentile bifocale, care au rolul de a elimina efortul de acomodare.
• Pentru adulti, se folosesc lentile convergente, lentile bifocale sau progresive.
• Lentilele de contact sunt utile la hipermetropia forte.
• Procedurile chirurgicale sunt diferite in functie de gradul hipermetropiei. Interventiile se pot face la nivelul corneei, cu scopul de a-i mari curbura. Un implant artificial la nivelul corneei va creste puterea de lentila a acesteia. Ablatia periferica a corneei este un procedeu ce utilizeaza un fascicul laser cu ajutorul caruia este remodelata fata anterioara a corneei. In cazul unor forme accentuate de hipermetropie, se poate proceda la implantarea unui cristalin artificial, dupa ce a fost extras cristalinul nativ, care poate corecta hipermetropia.

Este bine de spus ca cele mai eficiente solutii sunt lentilele, interventiile chirurgicale implicand un anume risc. In plus, problemele pot sa reapara dupa interventia chirurgicala, fiind posibil ca imbunatatirea sa fie temporara sau sa se instaleze alte afectiuni ori vicii de refractie. Interventia cu laser poate avea ca efecte secundare frecvente reducerea calitatii vederii si afectarea serioasa a vederii nocturne.

Preventie

Hipermetropia nu poate fi prevenita. Controalele oftalmologice periodice pot rezolva, insa, problema, identificand si rezolvand, prin corectii, viciul de refractie si eventualele probleme asociate. Cel putin in cazul copiilor, identificarea timpurie a hipermetropiei poate preveni problemele mai grave.

Evitarea suprasolicitarii ochilor, prin purtarea de ochelari potriviti problemei, cu lentile antireflex pentru cei care lucreaza in fata ecranelor timp indelungat, este o alta metoda care protejeaza eficient ochii. Pauzele dese pentru relaxarea ochilor sunt utile, dar nu pot preveni efectele pe termen lung.

Se recomanda mentinerea sub control a diabetului sau prevenirea aparitiei acestuia, in conditiile in care ochii sunt foarte sensibili la variatiile glicemiei, putand suferi, daca valoarea acesteia depaseste constantele normale.

Purtarea ochelarilor de soare si folosirea unor surse de lumina eficiente, potrivite cu activitatea desfasurata, sunt masuri simple care protejeaza ochii.

Hipermetropia nu este o afectiune grava, dar creeaza un disconfort evident si face dificile unele activitati placute. Alegerea lentilelor potrivite si purtarea lor rezolva, de cele mai multe ori, problema cu succes.

Sursa foto: Shutterstock.com