Glaucom: Cauze, diagnostic, tratament

Glaucomul: cauze, simptome, tratament

Glaucomul este un termen medical, folosit pentru a defini mai multe afectiuni oculare care apar ca urmare a degradarii nervului optic. Lasat netratat, glaucomul poate duce la deteriorarea ireversibila a vederii si chiar la pierderea sa. Mai jos, poti afla care sunt cauzele si factorii de risc asociati glaucomului, cum recunosti boala si cum este tratata.

•  Care sunt cauzele glaucomului;
•  Care sunt factorii de risc in glaucom;
•  Care sunt simptomele glaucomului;
•  De cate tipuri este glaucomul;
•  Care sunt complicatiile asociate glaucomului;
•  Cum este diagnosticat glaucomul;
•  Cum se trateaza glaucomul;
•  Cum poti preveni glaucomul;
•  Care sunt cauzele glaucomului.

Glaucomul apare printr-un mecanism cunoscut specialistilor oftalmologi. Ochiul produce umoarea apoasa, un lichid transparent care circula in camera anterioara a globului ocular, pentru a-l hrani. In general, cantitatea de lichid produsa si apoi eliminata prin canalul Schlemm are un volum aproximativ similar, astfel ca se mentine o presiune oculara constanta, cuprinsa intre 10 si 21 mmHg.

In momentul in care ochiul produce mai mult lichid, iar acesta nu mai este eliminat la fel de usor, deoarece apare un blocaj al canalului Schlemm (dintr-o cauza inca necunoscuta), fluidul se acumuleaza in interior. Drept urmare, presiunea intraoculara creste, iar acest lucru duce la deteriorarea nervului optic.

Nervul optic este format din milioane de fibre nervoase foarte fine. Pe masura ce acestea mor, incep sa apara primele probleme de vedere, „petele oarbe”. Atunci cand toate fibrele nervoase ale nervului optic mor, apare orbirea.

Care sunt factorii de risc in glaucom

Existenta unor factori de risc creste probabilitatea de aparitie a bolii, iar cum in unele cazuri simptomele pot fi absente, boala se poate agrava, distrugand vederea.

Mai jos sunt principalii factori de risc asociati glaucomului:

•  Varsta - persoanele de peste 60 de ani au un risc mai mare de glaucom;
•  Ereditatea - daca un frate, o sora, unul dintre parinti sau ambii au glaucom, exista o probabilitate mai mare sa dezvolti boala;
•  Existenta unor afectiuni cronice precum diabetul, bolile de inima sau siclemia (anemie cu celule in secera);
•  Hipertensiunea sau hipotensiunea arteriala;
•  Miopia severa sau hipermetropia;
•  Corneea subtire in partea centrala;
•  Existenta unei traume la unul sau la ambii ochi - de exemplu, ca urmare a unui accident sau ca un efect secundar al unei interventii chirurgicale in zona ochilor;
•  Folosirea, pe termen lung si fara un consult medical de specialitate, a medicamentelor pe baza de corticosteroizi, mai ales picaturi de ochi;
•  O presiune intraoculara mare - aceasta poate fi testata in timpul unui consult oftalmologic de rutina.

Care sunt simptomele glaucomului

Multe forme de glaucom sunt asimptomatice (nu au niciun simptom), manifestarile devenind vizibile abia atunci cand vederea are de suferit; pierderea vederii incepe sa se piarda de la periferia campului vizual spre centru. Boala evolueaza lent, motiv pentru care multi pacienti nu observa schimbarile in ceea ce priveste acuitatea vizuala decat in stadiile avansate ale glaucomului. Atunci cand apar simptomele, acestea afecteaza ambii ochi, iar pentru unul, ele sunt mai severe si pot include:

•  Vedere incetosata;
•  Observarea de halouri in jurul punctelor luminoase;
•  Inrosirea ochilor;
•  Dureri oculare;
•  Dureri de cap;
•  Stari de greata si varsaturi.

De cate tipuri este glaucomul

Glaucomul se poate clasifica in functie de cauza sa; astfel, poate fi primar, atunci cand boala apare independent de alte afectiuni, si secundar, cand apare ca o consecinta a existentei unei alte boli oculare sau sistemice ori ca urmare a administrarii unor medicamente.

De asemenea, in functie de unghiul iridocornean, parte a sistemului de drenaj a umorii apoase, glaucomul se imparte in alte doua categorii: glaucom cu unghi deschis si glaucom cu unghi inchis, acesta din urma putand fi in forma cronica sau acuta. Despre acestea si despre alte forme ale bolii poti citi mai jos, unde vei vedea o clasificare a celor mai cunoscute forme de glaucom:

Glaucomul cu unghi deschis - este cea mai raspandita forma a bolii. Majoritatea pacientilor sunt asimptomatici, manifestarile bolii aparand abia in momentul in care persoana incepe sa isi piarda vederea. Presiunea intraoculara crescuta este responsabila pentru acest tip de glaucom, insa nu se stie din ce cauza aceasta creste. Controlul de specialitate periodic ajuta la stoparea evolutiei glaucomului cu unghi deschis;

Glaucomul cu unghi inchis - in acest caz, irisul blocheaza unghiul de drenaj, format alaturi de cornee, umoarea apoasa nemaiputand circula. In acest context, presiunea oculara creste. Boala poate aparea brusc (glaucomul cu unghi inchis in forma acuta) sau gradual (glaucomul cu unghi inchis in forma cronica). Pentru glaucomul cu unghi inchis in forma acuta, este nevoie de o interventie chirurgicala de urgenta. Lasat netratat, glaucomul cu unghi inchis in forma acuta poate duce la orbire, in cateva zile de la debut. Afectiunea se manifesta prin dureri oculare intense, inrosirea ochilor, vedere incetosata si stari de greata;

Glaucomul cu tensiune normala - este o forma de glaucom cu unghi deschis si apare atunci cand presiunea intraoculara are valori normale. Apare mai ales in cazul persoanelor cu anumiti factori de risc: hipertensiune arteriala, boli de inima sau pe linie ereditara;

Glaucomul neovascular - este o forma secundara de glaucom. Apare atunci cand la nivelul ochiului exista vase de sange in exces, iar acestea acopera sistemul de drenaj al globului ocular. Apare, de regula, ca o consecinta a unei alte afectiuni, cel mai adesea diabet zaharat sau hipertensiune arteriala. Durerea, roseata oculara si, intr-un final, pierderea vederii sunt principalele simptome ale acestei forme de glaucom;

Glaucomul pigmentar - este o alta forma secundara de glaucom. In acest caz, pigmentul din iris, partea colorata a ochiului, se desprinde si ajunge sa blocheze canalul de drenaj al globului ocular. Afecteaza mai ales barbatii tineri cu miopie avansata, iar simptomele includ vederea incetosata si halourile in jurul punctelor luminoase. Simptomele sunt intense in cazul unor activitati precum alergatul sau sporturile de echipa;

Glaucomul exfoliativ - cunoscut si sub numele de pseudoexfoliere, acest tip de glaucom apare ca urmare a acumularii de proteine in sistemul de drenaj al ochilor. Este o forma de glaucom cu unghi deschis, fiind comun unor anomalii genetice, intalnite mai ales in randul persoanelor din Rusia, tarile nordice, Grecia, zona mediteraneana si India. Spre deosebire de alte forme de glaucom, pacientii au o presiune intraoculara mai mare, mai multe fluctuatii de presiune, iar boala progreseaza mai repede. Tratamentul consta, de regula, in terapii cu laser sau interventii chirurgicale;

Glaucomul inflamatoriu - afecteaza aproximativ 20% dintre pacienti si apare, frecvent, doar la unul dintre ochi. Tratamentul consta in administrarea de picaturi pe baza de corticosteroizi sau injectii in zona ochilor;

Glaucomul traumatic - este o forma de glaucom secundar cu unghi deschis. Acest tip de glaucom se poate dezvolta imediat dupa o trauma sau la cativa ani distanta. Poate fi cauzat de lovituri care afecteaza globul ocular (de exemplu, in box sau in sporturile cu mingea) sau de obiecte care penetreaza ochiul. De asemenea, miopia, o accidentare anterioara, o infectie sau existenta unei operatii poate creste vulnerabilitatea ochiului la traume. In cazul unei accidentari, excesul de sange si plasma se pot acumula, afectand sistemul de drenare a ochiului. Acest lucru poate creste presiunea intraoculara care, la randul sau, afecteaza nervul optic;

Glaucomul iridocorneal (sindromul endotelial iridocornean) - afecteaza, de regula, doar unul dintre ochi. Celulele de pe spatele corneei acopera sistemul de drenaj al ochiului si irisul, crescand presiunea intraoculara. Apare mai ales la femei, iar simptomele includ vedere incetosata, mai ales dupa trezire, si formare de halouri in jurul luminii. Se trateaza prin administrarea de medicamente si interventie chirurgicala. Terapia prin laser nu este la fel de eficienta.

Care sunt complicatiile asociate glaucomului

Glaucomul este un „inamic tacut”, care ataca nervul optic chiar si in absenta unor simptome. Deoarece vederea incetosata, durerea si inrosirea ochilor apar mai ales in stadiile avansate ale bolii, consultul oftalmologic periodic este vital pentru descoperirea timpurie a afectiunii.

•  Evitarea consultului sau lasarea bolii netratate poate duce la pierderea definitiva a vederii si la alte probleme asociate nervului optic, precum:
•  Decompensare corneana (corneea devine opaca);
•  Atrofie sectoriala de iris (schimbari ale irisului, care pot varia in functie de stratul afectat);
•  Sinechie posterioara (irisul adera la lentila, blocand fluxul umorii apoase);
•  Cataracta;
•  Degradarea iremediabila a nervului optic;
•  Ocluzie vasculara retiniana (obstructia unui vas de sange de la nivelul retinei, care poate duce la pierderea partiala sau totala a vederii si afecteaza, de regula, un singur ochi).

Cum este diagnosticat glaucomul

Primul pas in stabilirea diagnosticului este consultul oftalmologic. Pentru diagnosticarea corecta, doctorul iti va pune o serie de intrebari legate de:

•  Simptomele pe care le ai, durata lor si momentele de intensitate maxima;
•  Ce medicamente, suplimente sau vitamine iei si in ce doze;
•  Daca folosesti picaturi de ochi, ce fel de picaturi si motivul pentru care ti-au fost recomandate;
•  Existenta unor probleme oftalmologice, precum schimbarea acuitatii vizuale sau existenta unui disconfort ocular;
•  Existenta unor afectiuni cronice, precum diabet, boli cardiovasculare sau siclemie;
•  Daca exista cazuri de glaucom in familie;
•  Analize si teste imagistice din trecut (daca este cazul).

Dupa stabilirea istoricului medical, doctorul va realiza o examinare complexa a ochilor, care poate include:

•  Masurarea presiunii intraoculare;
•  Examinarea nervului optic;
•  Examinarea unghiului de drenaj (gonioscopie);
•  Verificarea campului vizual (daca ai glaucom, campul vizual va avea o ingustare de la periferie spre centru);
• Masurarea grosimii corneei (pahimetrie).

Aceste investigatii sunt utile pentru stabilirea diagnosticului de glaucom, a tipului bolii si a stadiului, deoarece tratamentul poate fi diferit in functie de aceste aspecte.

Cum se trateaza glaucomul

Detectat din timp, glaucomul poate fi tinut sub control, pentru a se evita progresul bolii. Glaucomul se trateaza prin reducerea presiunii intraoculare. In functie de stadiul bolii si de tipul de glaucom, se pot folosi picaturi pentru ochi, medicamente orale, tratamente cu laser sau interventii chirurgicale.

Cea mai la indemana forma de tratament pentru glaucom sunt picaturile pentru ochi, eliberate cu reteta. Acestea imbunatatesc drenajul fluidului ocular si reduc presiunea intraoculara. De asemenea, exista picaturi ce reduc productia de fluid ocular. In functie de cat de redusa trebuie sa fie presiunea oculara, este posibil sa iti fie recomandate mai multe tipuri de picaturi de ochi. Printre acestea se afla:

Prostaglandina - aceasta limiteaza fluxul umorii apoase si contribuie la reducerea presiunii intraoculare. Medicamentele din aceasta categorie includ latanoprost, travoprost, tafluprost sau bimatoprost. Acestea pot avea efecte secundare, precum inrosirea usoara a ochilor, senzatia de intepatura, intunecarea irisului, a pigmentului pleoapelor sau vedere incetosata;

Beta-blocante - acestea reduc fluidele oculare si contribuie la diminuarea presiunii intraoculare. Timololul si betaxololul sunt medicamente de acest fel. Printre efectele secundare se numara dificultatile respiratorii, incetinirea ritmului inimii, hipotensiune arteriala, oboseala si impotenta;

Agonisti alfa-adrenergici - acestia reduc productia de umoare apoasa si ajuta la eliminarea excesului de fluid din ochi. Apraclonidina si brimonidina sunt doua exemple de acest fel. Efectele secundare pot include batai neregulate ale inimii, hipertensiune arteriala, oboseala, mancarime oculara, umflarea ochilor si uscaciunea gurii;

Inhibitori ai anhidrazei carbonice - acestia reduc productia de fluide oculare, dorzolamida si brinzolamida fiind cei mai cunoscuti. Posibilele efecte secundare includ urinarile frecvente, gustul metalic si furnicaturile la degetele de la maini si picioare;

Inhibitori de rho-kinaza - reduc presiunea intraoculara, prin inhibarea enzimei rho-kinaza, responsabila cu productia de umoare apoasa. Cel mai cunoscut medicament de acest fel este netarsurdil, iar efectele secundare includ inrosirea ochilor, disconfort ocular si formarea unor depozite la nivelul corneei;

Agenti miotici sau cholinergici - acestia ajuta la eliminarea excesului de fluid ocular. Pilocarpina este cel mai cunoscut medicament de acest tip. Printre efectele secundare se numara vederea incetosata, reducerea dimensiunii pupilei, durerea oculara si dificultatile in vederea la distanta.

Atunci cand picaturile pentru ochi nu sunt eficiente in reducerea presiunii intraoculare, medicul specialist va recomanda medicamente orale, in general, inhibitori de anhidraza carbonica. Luarea unor medicamente de acest fel poate cauza si urinari frecvente, furnicaturi ale degetelor, probleme stomacale, pietre la rinichi sau depresie.

Daca picaturile pentru ochi sau medicamentele orale nu dau rezultate sau glaucomul este intr-un stadiu avansat, medicul poate propune interventii chirurgicale sau alte forme de tratament invaziv sau minim invaziv.

Aceste proceduri pot include:

Trabeculoplastie cu laser - este folosita mai ales in cazurile de glaucom cu unghi deschis. Medicul foloseste un laser pentru a deschide canalele infundate. Recuperarea poate dura cateva saptamani;

Trabeculectomie - doctorul introduce un mic tub la nivelul ochiului, pentru a drena excesul de fluid si, astfel, se reduce si presiunea intraoculara;

Interventie minim invaziva - o astfel de operatie este asociata unui risc mai mic de complicatii, iar perioada de recuperare este mai rapida fata de alte tipuri de proceduri. Este combinata, de regula, cu operatia de cataracta. Exista mai multe optiuni, iar medicul iti va vorbi despre ele, pentru a o alege pe cea mai potrivita. Poate consta in introducerea unor tuburi pentru drenaj sau a unor piese minuscule, pentru a ajuta la eliminarea permanenta a excesului de fluid.

Dupa orice tip de interventie, va trebui sa revii periodic la consult medical, pentru a vedea daca este nevoie de noi proceduri, deoarece, uneori, presiunea oculara poate creste din nou.

La acestea se adauga o serie de masuri, pentru a mentine sanatatea ochilor si pentru a controla presiunea oculara:

•  Adopta o dieta sanatoasa, din care sa nu lipseasca cele mai importante substante nutritive pentru ochi: zincul, cuprul, seleniul, antioxidantii, vitaminele C, E si A;
•  Introdu activitatea fizica in programul zilnic;
•  Redu consumul de cafeina - se crede ca bauturile care contin cafeina au un rol in cresterea presiunii intraoculare, astfel ca este indicat sa le eviti pe cat posibil;
•  Consuma lichide in cantitati mici de-a lungul zilei - consumul unei cantitati mari de lichide (800-900 ml odata) poate favoriza cresterea presiunii intraoculare;
•  Dormi pe o perna care mentine capul la un unghi de aproximativ 20 de grade;
•  Foloseste picaturi de ochi si/sau medicamente doar la recomandarea medicului oftalmolog si in dozele indicate. In caz contrar, nervul optic ar putea avea de suferit.

Cum poti preveni glaucomul

Desi nu exista un tratament care vindeca glaucomul, respectarea unor recomandari si depistarea bolii din stadiile incipiente pot ajuta la prevenirea pierderii vederii si la incetinirea agravarii simptomelor. In acest context, este indicat sa:

Mergi periodic la consult oftalmologic complet - in special daca prezinti factorii de risc, ar trebui sa mergi la control cel putin o data pe an;

Fii la curent cu istoricul medical al familiei - daca rude apropiate au glaucom, este posibil sa dezvolti si tu boala. Realizarea periodica a unor examene medicale specifice glaucomului vor ajuta la depistarea semnelor timpurii ale bolii;

Folosesti picaturi pentru ochi doar la recomandarea medicului - acestea pot ajuta la reducerea presiunii intraoculare, insa nu ar trebui luate fara a consulta un medic oftalmolog inainte;

Eviti pozitiile care implica aplecarea capului - daca ai un risc mai mare de a dezvolta glaucom, nu tine capul mai jos de inima pentru perioade lungi de timp. Unele persoane ar trebui sa evite exercitiile fizice de acest fel, de exemplu, unele pozitii de yoga. Pentru a fi sigur ca totul este in regula, intreaba medicul oftalmolog daca trebuie sa eviti astfel de exercitii;

Protejezi ochii de soare - poarta ochelari de soare de calitate, cu protectie sporita pentru razele UV;

Iti protejezi ochii - unele leziuni oculare pot duce la dezvoltarea glaucomului. Daca lucrezi intr-un mediu cu risc de accidentare ori daca practici sporturi de viteza, poarta echipament de protectie.

Glaucomul este principala cauza a pierderii vederii, insa nu totul este pierdut. Organizatia Mondiala a Sanatatii sustine ca 75% dintre cazurile de orbire pot fi prevenite, daca boala este detectata timpuriu. In cazul glaucomului, cea mai sigura masura de a preveni pierderea vederii si progresul rapid al bolii este consultul periodic. Adoptarea unui stil de viata sanatos, limitarea stresului si reducerea consumului de cafea sunt alte masuri care ajuta la reducerea presiunii oculare, prevenind complicatiile asociate glaucomului.