Blefarita : Ce este, cauze, simptome, tratament, precautii

Blefarita: ce este, cauze, simptome, tratament, precautii

Blefarita este o afectiune inflamatorie, necontagioasa, care afecteaza marginile pleoapelor superioara si inferioara. Suferinta se poate trata, dar are tendinta de a se croniciza. Boala este destul de des intalnita si nu produce o afectare a vederii decat in cazuri rare, dar este suparatoare si inestetica.

• Ce este blefarita?
• Tipuri de blefarita si cauze;
• Simptome si complicatii;
• Diagnostic;
• Tratament;

Boala este descrisa ca fiind o inflamatie acuta a marginii pleoapelor, cu tendinta de cronicizare, in foarte multe dintre cazuri. Etiologia bolii este complexa si doar partial cunoscuta. Suferinta afecteaza, de cele mai multe ori, ambii ochi, cazurile in care se manifesta la un singur ochi fiind rare. Blefarita apare mai frecvent dupa varsta de 35-40 de ani, dar afecteaza oameni de toate varstele si, in proportie egala, ambele sexe, desi in cazul unor forme de blefarita de natura infectioasa, cele mai afectate par sa fie persoanele de sex feminin, in proportie de circa 80%.

Incidenta acestei afectiuni este mare, datele centralizate, provenite de la cabinetele medicilor specialisti, aratand ca circa jumatate dintre cei care sunt consultati pentru oricare alte probleme oftalmologice au o forma de blefarita. Pe de alta parte, aceasta dovedeste ca boala poate fi controlata relativ usor, prin respectarea unor reguli elementare de igiena. Este important de adaugat ca suferinta recidiveaza.

In general, prognosticul in ceea ce priveste rata de vindecare este bun si foarte bun. Rareori, boala poate prezenta si forme mai grave, dar pentru majoritatea, este mai mult o afectiune simptomatica ce deranjeaza estetic, decat o adevarata amenintare la adresa sanatatii si functiei vizuale. Formele cronice de boala, desi pot fi ameliorate prin terapia adecvata, genereaza disconfort, ceea ce poate afecta calitatea vietii.

Tipuri de blefarita si cauze

Exista doua forme de blefarita. Un pacient poate manifesta una dintre aceste forme sau pe amandoua, concomitent, situatie in care este vorba despre blefarita mixta.

Cauzele ce duc la aparitia blefaritei nu sunt pe deplin cunoscute, dar este unanim acceptata ideea ca nu exista una singura. Se considera ca infectiile si unele afectiuni dermatologice sunt responsabile pentru producerea inflamatiilor specifice acestei boli.

Blefarita anterioara este provocata de infectii bacteriene (blefarita acuta ulcerativa), de cele mai multe ori, fiind vorba despre un stafilococ, ca urmare a unei infectii directe, ca o reactie la exotoxina stafilococica ori ca un raspuns alergic la antigenul produs de stafilococ. Acest tip de blefarita mai poate fi si de natura seboreica, urmare a unei disfunctii a glandelor lui Zeiss, aflate in zonele limita ale pleoapelor, care secreta componenta apoasa a filmului lacrimal.

Blefarita posterioara este urmarea disfunctiei glandelor meibomiene, care secreta uleiurile ce intra in compozitia filmului lacrimal. Infundarea, din diferite cauze, a canalelor de secretie, provoaca, pe de o parte, sindromul de ochi uscati, iar pe de alta, creeaza mediul propice pentru inflamatii si infectii la nivelul pleoapelor. Pe marginea pleoapelor inferioare sunt 25, pana la 40 de glande meibomiene (denumite astfel dupa Heinrich Meibom, cel care le-a identificat si descris functia), iar la nivelul celei superioare, 20, pana la 30. Aceasta este cea mai comuna cauza a blefaritei, dar si cea care, practic, nu poate fi prevenita.

Ca urmare a acestei anomalii functionale, bacteriile au un mediu favorabil de proliferare, secretia glandelor meibomiene devine anormala din punct de vedere chimic si se produce un cerc vicios, care intretine boala. In plus, filmul lacrimal devine apos si nu mai indeplineste functia de protectie a suprafetei ochiului. Acest tip de blefarita este asociat cu sindromul de ochi uscati.

Blefarita posterioara poate fi, de asemenea, declansata de afectiuni ale pielii, cum ar fi acneea rozacee sau dermatita seboreica. Alte cauze sunt alergiile provocate de lentilele de contact si solutiile pentru dezinfectarea acestora, cosmeticele sau picaturile de ochi folosite pentru sustinerea filmului lacrimal.

Sindromul de ochi uscati (cauzat de disfunctia glandelor ce produc secretia apoasa si care ofera si protectia antibacteriana filmului lacrimal) este un factor favorizant pentru aparitia blefaritei, prin scaderea rezistentei bacteriene si favorizarea infectiilor localizate in structura glandelor Zeiss si Meibomius.

O forma specifica de blefarita, numita demodicoza, poate fi provocata de un parazit - Demodex, de tipul acarienilor sau paduchilor. Demodex este numele generic dat acarienilor care traiesc in mod normal pe pielea oamenilor. De cele mai multe ori, acesti acarieni sunt inofensivi, dar, in numar mare, pot provoca simptome nedorite si probleme cutanate. La om, acestia sunt frecventi la nivelul pielii fetei, pe frunte, obraji, laturile nasului, tample, dar si pe pleoape, gene, sprancene, scalp, gat si urechi, avand o afinitate specifica pentru zonele cu mult sebum. Pot provoca o afectiune numita demodicoza, manifestata prin leziuni eritemato-scuamoase, acnee, leziuni pustuloase, veziculoase, cruste, foliculite si pete pigmentare.

La nivelul pleoapelor, acesti acarieni infesteaza foliculii genelor si tesutul glandular al structurilor secretoare Zeiss si Meibomius. Studiile au probat ca 30% dintre pacientii cu blefarita cronica aveau acarieni demodex.

Simptome si complicatii

Intensitatea simptomelor difera de la o forma la alta de blefarita. Afectiunea produce mancarime la nivelul pleoapelor, asociata cu inflamatia acestora si o culoare rosiatica. Deseori, apar cruste pe marginea pleoapelor si pe gene.

Pe masura ce boala evolueaza, suprafata pleoapelor se irita, crustele sunt persistente si deseori, pacientii se trezesc cu ochii lipiti. Albul ochilor capata o tenta roz, specifica ochilor iritati, si apar secretii cu aspect purulent, galben-verzui.

Este prezenta senzatia de corp strain, asociata cu cea de arsura la nivelul pleoapelor. In mod reflex, pacientul clipeste des, iar vederea poate fi neclara din cauza secretiilor ce pot adera la cornee. Toate acestea fac imposibila purtarea lentilelor de contact.

Frecvent, exista o suprapunere a acestor simptome (care se manifesta in blefarita) cu alte boli:

• acneea rozacee;
• atopia (sensibilitatea exagerata la alergeni);
• dermatita seboreica.

Alte boli oculare:

• chalazion (ulcior);

• trichiasis (orientarea gresita a canalelor de secretie a glandelor);
• ectropion (pleoapa superioara este usor ridicata si nu atinge suprafata globului ocular), entropion (rasucirea spre interior a pleoapei);
• conjunctivita infectioasa sau alte suferinte de natura infectioasa;

• keratita (suferinta acuta sau cronica a corneei in urma sindromului de ochi uscat, care poate duce la probleme de vedere).

Sindromul de ochi uscat apare la jumatate dintre cazurile de blefarita stafilococica, la 25-40% dintre cazurile de blefarita seboreica si aproape in toate cazurile de blefarita posterioara. Aceasta problema oculara este in egala masura si cauza, si efect al blefaritei.

Diagnostic

Deoarece blefarita poate fi cauzata de multe afectiuni, este dificil de diagnosticat. Nu exista niciun test specific, iar confirmarea bolii se face pe baza mai multor investigatii.

Simptomele si evaluarea clinica a ochiului reprezinta primul pas. Aspectul pleoapelor si intensitatea inrosirii, secretiile si inflamatiile pleoapelor ajuta la determinarea tipului si a severitatii afectiunii. Recoltarea secretiilor pentru analize de laborator contribuie la diagnosticarea cu precizie a agentului infectios. Testul care stabileste calitatea filmului lacrimal pentru a confirma sau infirma sindromul de ochi uscat este esential pentru un diagnostic precis si un tratament eficient.

Examenul genelor la microscop poate pune in evidenta acarienii.

Biopsia pleoapei, pentru a exclude existenta carcinomului, poate fi indicata in cazurile cu asimetrie marcata a modului in care se manifesta blefarita, dar si atunci cand exista o rezistenta ridicata la terapie sau apare un chalazion unifocal, recurent, care nu raspunde la terapie.

Tratament

Un diagnostic corect, in urma consultului oftalmologic complex, este primul pas pentru a stabili cea mai buna strategie terapeutica. Tratamentul medicamentos cu picaturi oculare si unguente trebuie prescris de medic, in functie de specificul si cauzele bolii.

Antibioticele locale, cu prescriptie medicala, pot ajuta la rezolvarea infectiei bacteriene si, implicit, la diminuarea iritatiei. Pentru situatiile mai severe, se pot prescrie si antibiotice orale. Terapia cu antibiotice este utila, dar trebuie sa fie perfect adaptata tipului de infectie, in caz contrar, poate avea ca efect o agravare a bolii.

Antiinflamatoarele cu steroizi, pentru aplicare locala, pot fi incluse in planul de tratament. Antibioticele si medicatia antiinflamatoare sunt eficiente si pentru a trata afectiunile adiacente si infectiile secundare.

Imunomodulatorii pot fi utili in cazurile de blefarita posterioara, prin blocarea raspunsului imunitar natural al organismului, avand capacitatea de a reduce simptomele acute si cronice.

Concomitent cu terapia specifica, este importanta tratarea cauzelor ce declanseaza blefarita. Astfel, terapia pentru afectiunile cutanate, dermatite si impotriva acarienilor, combinate cu ameliorarea sindromului de ochi uscati, pot duce la vindecarea blefaritei sau la ameliorarea simptomelor acesteia.

Terapia complementara poate contribui la ameliorarea suferintelor, iar igiena oculara riguroasa este esentiala. Este important de spus ca solutiile adjuvante se pot aplica numai daca medicul oftalmolog le recomanda:

Compresele cu ser fiziologic cald ajuta la umezirea si indepartarea crustelor si a resturilor uleioase.

Evitarea cosmeticelor pentru zona ochilor poate reduce iritarea pleoapelor, mai ales daca blefarita este din cauze infectioase.

Renuntarea la folosirea lentilelor de contact, concomitent cu utilizarea ochelarilor de vedere adecvati, care sa corecteze viciile de refractie, contribuie la bunastarea oculara.

Unele forme de blefarita nu pot fi prevenite. Este vorba despre situatiile in care se produce o disfunctie a glandelor Zeiss si Meibomius. In cazul formelor de blefarita provocate de infectii, de reactii alergice si de infestarea cu paraziti, preventia poate fi luata in calcul, prin evitarea factorilor de risc si prin igiena riguroasa a ochilor, mainilor si pielii.

Regula de aur pentru evitarea infectiilor oculare este: „nu pune mana la ochi!”

Sursa foto: Shutterstock.com

Autor: Madalina G.